Intalnire cu bobocii

Cat de trist!...Acum un an, cand am fost in Mishu, eu nu stiam nimic despre liceu. Nu stiam niciun prof, nu cunosteam pe nimeni, nici nu stiam unde este Mishu...Mai degraba stiam ca e aproape de casa. Asta a fost de fapt argumentul principal...
Azi, vazandu-i pe boboci, mi-a parut rau ca nu am stiut nimic pana sa incep liceul. Pentru mine, primul pas in curtea liceului a fost intrarea intr-o lume total noua. Pentru ei, prima zi de liceu va fi doar o formalitate. Cel putin asa cred...
Ma simt prost fata de cei care au intrat acum in liceu, pentru ca i-am condamnat initial. Mi se parea ciudat ca liceul are Twitter, forum, atatea intalniri cu bobocii organizate chiar de ei.
Poate sunt doar frustrat. Mai mult ca sigur.
Azi am vazut si ceva amuzant legat de mine. Nu pot sa spun ce...

P.S.: Am o dorinta ascunsa, dar acum pot sa o destainui...Mi-as dori ca la organizarea unor evenimente din Mishu (ziua liceului, Craciun, activitati) sa fim serviti cu placinte cu dovleac. Doar nu suntem degeaba dovlecari:))
Ii rog pe bobocii care vad acest post printr-o minune sa imi indeplineasca aceasta dorinta

NB

Rectificare

Sper ca s-a inteles ca A.M-F-orever vine de la about.Mishu Forever:d

Grecia- Episodul 4: Corabia piratilor

Dupa vizita la fabrica de sare m-am dus la plaja. Lumea era deja in apa, jucand volei. Mi-am zis sa incerc si eu apa.
Am intrat...La inceput mi s-a parut extrem de rece, dar m-am acomodat rapid. Ceilalti se departasera si de aceea, am fost nevoit sa o iau printre niste alge( am cam zabovit pe acolo stand sa le admir).
In curand, am primit o pasa. O vocea soptea "Cate alge sunt aici!...", iar pe mine ma pufnise deja rasul. Apoi Magarusul cu profii, am fost de vreo 5 ori magarus, dar am jucat destul de mult. Am incercat sa fac pe cineva sa devina magarus, mai degraba magarusa:)) Nu am reusit insa.
Pe plaja, am auzit barfe despre fosti elevi cu rezultate deosebite...Profii se plangeau ca Mishu nu mai are influenta si cam asa e...

La intoarcerea pe vapor, am fost serviti cu o salata de rosii absolut oribila si cu peste. Apoi, capitanul ne-a oferit scoici ca sa devenim "CATASTROFE". Am mancat doar 3, insa cei de fata au fost martori ca o anumita persoana a mancat foarte multe ( nu pot sa spun cine...).
La intoarcere, capitanul a oprit vaporul pentru ca cei interesati sa execute sarituri .

Daca imi amintesc bine, am ajuns la hotel in jurul orei 3 p.m. Sperand ca V... sa doarma, am inceput sa bat ca un animal la usa, insa el a deschis-o imediat.
Pe la 5 am ajuns la plaja, la 7 era masa...Am jucat si volei.
Cam asta a fost tot...

NELAMURIRE

De ce se organizeaza atatea intalniri cu bobocii? astept raspuns(chiar si doar de la o singura persoana)

Grecia- Episodul 3: Umbra mea pe solutia suprasaturata de sare...

Neatza!

Duminica in Grecia a fost dedicata croazierei pe Corabia Piratilor si o vizita la o crescatorie de scoici.

Ne-am trezit relativ devreme si am pornit voiosi spre port. Domnii profesori ne-au ghidat spre corabia gresita(arata ca o corabie a piratilor veritabila), iar de pe partea opusa a portului am auzit vocea Ana-Mariei strigand:"Dna Paula, dna Paula...". Cred ca v-ati dat seama deja care e paradoxul...Nu e nicio doamna Paula. In orice caz, a trebuit sa parcurgem o distanta uriasa pana la corabia noastra, am trecut chiar si peste un pod:D.

Am fost intampinati de secundul capitanului, un domn de 60 si ceva de ani, fara sa stie pic de engleza, care ne-a servit cu un pahar urias de cafea la inceput.

Capitanul, un barbat cu aspect grosolan, m-a speriat inca de la inceput. Mi se parea cam dubios si m-a enervat ca a intarziat cam mult.

In cele din urma am plecat cu o intarziere de un sfert de ora. Soarele stralucea puternic, oglindindu-se in marea agitata. La inceput credeam ca o sa mi se faca rau de la valuri...Cerul era zburdat de pescarusi cautand mancare.

Capitanul ne-a pus sa facem fotografii in cabina lui sau imbracati in pirati. Asta a fost interesant. Intre timp secundul ne-a servit cu Ouzo si vin de calitate inferioara. Nu se compara cu cel romanesc;).

Dupa o ora jumate (timp in care am auzit barfe despre fosti elevi si profesori), am ajuns la crescatoria de scoici. Capitanul s-a apucat sa ne prezinte activitatea crescatorilor intr-o engleza stalcita, pe care la un moment dat am putut cu greu sa o inteleg. Apoi, am aflat o chestie pe care nu o stiam: dupa ce mananci scoici devii "Mega catastrofa S.. Balcon"(wtf...asta mi-am zis si eu:)) ).

Ne-au dus apoi la tarm, nu imi amintesc exact cum se numea acel loc. Prima problema aparuta a fost toaleta: singura existenta era natura. Am preferat sa ratez aceasta experienta. M-am dus cu profa si inca cativa la fabrica de sare din zona, unde se gasea un munte urias de cristale alb si stralucitoare de NaCl.(reteaua cristalina in dreapta, chiar nu m-am putut abtine).

Am fost frapat auzind cantitatea de sare ce se extrage din mare-aproximativ 25000000 de kg anual.

S-au mai intamplat si altele pe acolo, dar nu se pot spune...

Va urma...

Grecia-Partea 3: Prima zi, primele provocari

Am ajuns in Paralia pe la ora 9. Grecia insorita ii astepta cu bratele deschise pe dovlecarii "activi si merituosi".
Primul lucru pe care l-am facut a fost sa ne lasam bagajele. Apoi, urmand-o pe viitoarea noastra ghida, Ana Maria, am plecat spre restaurantul unde aveam sa mancam dimineata si seara. Acolo, am primit sfaturi legate de protectia impotriva soarelui, a preturilor ridicate, dar in special, fetele au fost avertizate sa nu asculte propunerile indecente ale grecilor.
Ne-am dus apoi sa vedem unde este plasata biserica, dupa am plecat spre plaja. Am admirat indelung nisipul auriu si fierbinte, cerul senin, apa limpede care oglindea imaginea mareata a soarelui. Totul era atat de diferit de ceea ce vazusem pana atunci; in Romania, plajele sunt atat de neingrijite, nisipul nu e pe departe atatde fin, apa e foarte murdara.
Din pacate, acea imagine ideala a plajei din Paralia Katerini va disparea in curand. Spun asta pentru ca deja se vad urmele turistilor romani care au trecut pe acolo, multe gunoaie, mai mult sau mai putin ascunse in nisip.
Din fericire, in ciuda faptului ca eram echipat de plaja nu am ramas acolo. Ma bucur, pentru ca am cunoscut in acel rastimp persoane noi, am legat noi prietenii.
La doua ne-am primit camera. Am despachetat, apoi m-am culcat cu gandul sa ma duc la plaja in acea dupa-amiaza. Am adormit si m-am trezit la 6, iar la 7 era masa. Nu ne-am mai dus...
Seara, ne-am trezit cu seminte si zeama de pepene pe balcan, in special pe masuta. Le multumim pe aceasta cale celor care s-au simtit sa stranga.
Si sa nu uit: ne-am certat si cu profii care ne obligau sa mergem in toate excursiile cu ei(eu oricum ma duceam)...Sa fim seriosi, unii mai vazusera acele locuri de n ori. De ce ai plati inca o data o excursie pe care ai mai facut-o...
Bye!

Grecia-Partea 2: Drumul spre meleaguri insorite

Drumul a fost plictisitor... Lungi discutii despre nimic in cele din urma, cantece adormite, dezvaluiri oarecum socante.
Nu pot spune ca am dormit in acea noapte, ci poate ca am reflectat cu ochii inchisi. La inceput, ma gandeam ce obiecte cu literele p si l pot incapea intr-o valiza. Am ajuns sa pun si o panorama, dar si o panarama, epuizand mai tot vocabularul.
Am facut cam 4 opriri, cred, la niste benzinarii si restaurante. La una din ele, bietii dovlecari s-au folosit de mijloace naturale pentru diverse nevoi fiziologice. Eu...nu m-am injosit in halul ala.
In magazine, am vazut multe marci romanesti, dar si alte produse extrem de populare cum ar fi Coca Cola, Pepsi, Activia...(deja ma plictisesc eu, dar cel care citeste)
Motivul pentru care nu am putut dormi a fost GPS-ul. Vocea robotului se auzea odata la 3 minute : "Dupa 500 m, virati la dreapta"...si dupa cinci minute vira. Ma stresa, nici nu era bine potrivit...Plus ca muream de ras cand auzea:" 34 km in fata" :))
In tot acest timp m-am gandit la reactii. Am vrut chiar sa ii las o amintire soferului, sa scriu pe o masuta portabila obtinerea alcanilor din alcooli, dar in cele din urma am sters.
Nu sunt multe de spus legate de drum. Poate nici de ce a urmat. Nu cred ca voi fi in stare sa exprim tot ce am simtit sau ce am gandit in aceste zile. Ar fi trebuit sa imi iau notite, ca altii ( Daca te simti,colega, trimite-mi o poza cu drumul).

Pana la urmatorul post, savaurati multe placinte cu dovleac!!!

Grecia- Partea 1: Seara de plecare

Cum as descrie aceasta experienta in doar un cuvant?...Geniala...

Aceasta tabara in Grecia a fost recompensa elevilor " activi si merituosi" din Mishu, care timp de un an au incercat sa mai ridice macar putin nivelul in cnmv (deja cam scazut in ultima vreme). Cat de mult au reusit?... Sunt rezervat in privinta asta.

Sa revenim la subiect...

Am ajuns in seara zilei de 24 iunie in fata Palatului Copiilor, unde erau deja mult grupulete de dovlecari insotiti de parinti. Ce mi s-a parut ciudat era ca aproape nimeni nu purta portocaliu, cum ne deosebeam de ceilalti liceeni. Daca trecea Dorel, cu Mimi, si se intrebau de la ce liceu era si pentru ce eram acolo? Eu imi stiam foarte bine scopul, venisem sa intalnesc oameni noi, sa socializez si sa ma relaxez mai ales dupa un an de scoala oarecum obositor.

Cand am ajuns eu, profii nu erau acolo. De abia dupa cateva secunde i-am auzit glasul doamnei profesoare, incepand sa ne dea primele indicatii. Am incercat sa ascult cu atentia, dar m-am pierdut foarte repede in vorbele dansei si, de aceea, i-am rugat sa fie atenti la ce spune in timp ce eu ma uit sa vad daca mi-au venit colegii.

Apoi, au aparut si ceilalti trei profi. S-a facut prezenta, am predat primele acte, apoi domnii profesori ne-au trimis la toaleta in cladirea uriasa. M-am grabit sa fiu printre primii, am apasat clanta, am intrat si apoi... Bufff...:))am trantit usa spre uimirea dovlecarilor si disperarea parintilor mei. M-am uitat nepasator in urma si mi-am continuat drumul.

In cele din urma, ne-am luat la revedere de la parinti si autocarul nostru "si-a luat zborul" spre meleaguri insorite.

Revedere

Azi m-am intors in Bucuresti, de pe meleaguri insorite. A fost atat de bine in Grecia, alaturi de ceilalti dovlecari, m-am distrat, dar voi scrie despre toate acestea in zilele urmatoare.
Am trecut azi pe la 21:15 pe la liceu sa vad daca s-a mai schimbat ceva. La avizier erau listele cu participantii la BAC, dar si cu baremele. Cladirea avea ceva magic, pur si simplu simteam o chemare, am vrut sa intru, usa de la intrare fiind deschisa.
Nu am facut-o insa, deoarece ma grabeam. Sper ca nu s-a suparat Maicuta Batrana ca nu i-am facut o vizita!...
Maine e intalnirea cu bobocii, dar nu cred ca ma voi duce. Am treaba, dar mai mult de atat, simt ca nu am ce sa le spun. Va fi greu pentru ei, mai ales cand vor vedea adevarata fata a lucrurilor care se intampla in aceasta lume a dovlecarilor.
Ma bucur ca media de intrare in Mishu a crescut si sper ca notele boboceilor sa nu fi fost umflate...
By the way, renunt oficial la titulatura de boboc. Am devenit dovlecar in toata regula!!!!!!!!!!!