Luni incepe scoala...
In unele momente din vacanta asta mi-as fi dorit sa incep odata scoala, sa pot uita cele intamplate...A fost cea mai urata vacanta de pana acum. Partea cea buna a fost de abia la final, mai precis tabara de la Gura Humorului, care din pacate s-a terminat atat de repede.
Azi am aflat in ce sala vom invata(e naspa, sa stiti), ce profi ne-au mai schimbat, am carat manuale(evident am vrut neaparat sa le car pe cele de chimie) apoi am aflat o veste oribila legata de dragele laboratoare de chimie:sunt nefunctionale. Sper ca situatia sa se rezolve cat mai curand...
vineri, 10 septembrie 2010
joi, 26 august 2010
Amintiri din Grecia
Am incheiat acest serial fara sa va mai arat cateva din peisajele minunate de acolo:
duminică, 1 august 2010
Grecia- Episodul 5:Meteora-Sfarsitul serialului
A urmat excursia la Meteora...
La inceput ...Pana la urma nu conteaza ce a fost la inceput sau la sfarsit, ci mai degraba ca mi-a placut. E destul de plictisitor pentru cineva sa citeasca amintirile de calatorie ale unui aiurit ca mine, mai ales ca evit sa dau anumite detalii care pe multi poate i-ar deranja, asa zisele picanterii.
Excursia in Grecia a fost, cu bune cu rele, prima sansa de a petrece timp cu mai multi dovlecari intr-un mediu total diferit de cel din liceu. Am avut ocazia ca analizez trasaturile care ne aseamana, care ne omogenizeaza, dar in acelasi timp mi-am dat seama ca nu se poate stabili elevul tipic din CNMV. Nu cred ca se va intelege ideea, asa ca o voi abandona pana nu voi spune alta prostie.
Daca tot am mentionat aceasta excurie, ar fi bine sa postez si niste poze, nu crezi?
La inceput ...Pana la urma nu conteaza ce a fost la inceput sau la sfarsit, ci mai degraba ca mi-a placut. E destul de plictisitor pentru cineva sa citeasca amintirile de calatorie ale unui aiurit ca mine, mai ales ca evit sa dau anumite detalii care pe multi poate i-ar deranja, asa zisele picanterii.
Excursia in Grecia a fost, cu bune cu rele, prima sansa de a petrece timp cu mai multi dovlecari intr-un mediu total diferit de cel din liceu. Am avut ocazia ca analizez trasaturile care ne aseamana, care ne omogenizeaza, dar in acelasi timp mi-am dat seama ca nu se poate stabili elevul tipic din CNMV. Nu cred ca se va intelege ideea, asa ca o voi abandona pana nu voi spune alta prostie.
Daca tot am mentionat aceasta excurie, ar fi bine sa postez si niste poze, nu crezi?
joi, 22 iulie 2010
Intalnire cu bobocii
Cat de trist!...Acum un an, cand am fost in Mishu, eu nu stiam nimic despre liceu. Nu stiam niciun prof, nu cunosteam pe nimeni, nici nu stiam unde este Mishu...Mai degraba stiam ca e aproape de casa. Asta a fost de fapt argumentul principal...
Azi, vazandu-i pe boboci, mi-a parut rau ca nu am stiut nimic pana sa incep liceul. Pentru mine, primul pas in curtea liceului a fost intrarea intr-o lume total noua. Pentru ei, prima zi de liceu va fi doar o formalitate. Cel putin asa cred...
Ma simt prost fata de cei care au intrat acum in liceu, pentru ca i-am condamnat initial. Mi se parea ciudat ca liceul are Twitter, forum, atatea intalniri cu bobocii organizate chiar de ei.
Poate sunt doar frustrat. Mai mult ca sigur.
Azi am vazut si ceva amuzant legat de mine. Nu pot sa spun ce...
P.S.: Am o dorinta ascunsa, dar acum pot sa o destainui...Mi-as dori ca la organizarea unor evenimente din Mishu (ziua liceului, Craciun, activitati) sa fim serviti cu placinte cu dovleac. Doar nu suntem degeaba dovlecari:))
Ii rog pe bobocii care vad acest post printr-o minune sa imi indeplineasca aceasta dorinta
Azi, vazandu-i pe boboci, mi-a parut rau ca nu am stiut nimic pana sa incep liceul. Pentru mine, primul pas in curtea liceului a fost intrarea intr-o lume total noua. Pentru ei, prima zi de liceu va fi doar o formalitate. Cel putin asa cred...
Ma simt prost fata de cei care au intrat acum in liceu, pentru ca i-am condamnat initial. Mi se parea ciudat ca liceul are Twitter, forum, atatea intalniri cu bobocii organizate chiar de ei.
Poate sunt doar frustrat. Mai mult ca sigur.
Azi am vazut si ceva amuzant legat de mine. Nu pot sa spun ce...
P.S.: Am o dorinta ascunsa, dar acum pot sa o destainui...Mi-as dori ca la organizarea unor evenimente din Mishu (ziua liceului, Craciun, activitati) sa fim serviti cu placinte cu dovleac. Doar nu suntem degeaba dovlecari:))
Ii rog pe bobocii care vad acest post printr-o minune sa imi indeplineasca aceasta dorinta
NB
marți, 20 iulie 2010
Grecia- Episodul 4: Corabia piratilor
Dupa vizita la fabrica de sare m-am dus la plaja. Lumea era deja in apa, jucand volei. Mi-am zis sa incerc si eu apa.
Am intrat...La inceput mi s-a parut extrem de rece, dar m-am acomodat rapid. Ceilalti se departasera si de aceea, am fost nevoit sa o iau printre niste alge( am cam zabovit pe acolo stand sa le admir).
In curand, am primit o pasa. O vocea soptea "Cate alge sunt aici!...", iar pe mine ma pufnise deja rasul. Apoi Magarusul cu profii, am fost de vreo 5 ori magarus, dar am jucat destul de mult. Am incercat sa fac pe cineva sa devina magarus, mai degraba magarusa:)) Nu am reusit insa.
Pe plaja, am auzit barfe despre fosti elevi cu rezultate deosebite...Profii se plangeau ca Mishu nu mai are influenta si cam asa e...
La intoarcerea pe vapor, am fost serviti cu o salata de rosii absolut oribila si cu peste. Apoi, capitanul ne-a oferit scoici ca sa devenim "CATASTROFE". Am mancat doar 3, insa cei de fata au fost martori ca o anumita persoana a mancat foarte multe ( nu pot sa spun cine...).
La intoarcere, capitanul a oprit vaporul pentru ca cei interesati sa execute sarituri .
Daca imi amintesc bine, am ajuns la hotel in jurul orei 3 p.m. Sperand ca V... sa doarma, am inceput sa bat ca un animal la usa, insa el a deschis-o imediat.
Pe la 5 am ajuns la plaja, la 7 era masa...Am jucat si volei.
Cam asta a fost tot...
Am intrat...La inceput mi s-a parut extrem de rece, dar m-am acomodat rapid. Ceilalti se departasera si de aceea, am fost nevoit sa o iau printre niste alge( am cam zabovit pe acolo stand sa le admir).
In curand, am primit o pasa. O vocea soptea "Cate alge sunt aici!...", iar pe mine ma pufnise deja rasul. Apoi Magarusul cu profii, am fost de vreo 5 ori magarus, dar am jucat destul de mult. Am incercat sa fac pe cineva sa devina magarus, mai degraba magarusa:)) Nu am reusit insa.
Pe plaja, am auzit barfe despre fosti elevi cu rezultate deosebite...Profii se plangeau ca Mishu nu mai are influenta si cam asa e...
La intoarcerea pe vapor, am fost serviti cu o salata de rosii absolut oribila si cu peste. Apoi, capitanul ne-a oferit scoici ca sa devenim "CATASTROFE". Am mancat doar 3, insa cei de fata au fost martori ca o anumita persoana a mancat foarte multe ( nu pot sa spun cine...).
La intoarcere, capitanul a oprit vaporul pentru ca cei interesati sa execute sarituri .
Daca imi amintesc bine, am ajuns la hotel in jurul orei 3 p.m. Sperand ca V... sa doarma, am inceput sa bat ca un animal la usa, insa el a deschis-o imediat.
Pe la 5 am ajuns la plaja, la 7 era masa...Am jucat si volei.
Cam asta a fost tot...
luni, 19 iulie 2010
NELAMURIRE
De ce se organizeaza atatea intalniri cu bobocii? astept raspuns(chiar si doar de la o singura persoana)
Grecia- Episodul 3: Umbra mea pe solutia suprasaturata de sare...
Neatza!
Duminica in Grecia a fost dedicata croazierei pe Corabia Piratilor si o vizita la o crescatorie de scoici.
Ne-am trezit relativ devreme si am pornit voiosi spre port. Domnii profesori ne-au ghidat spre corabia gresita(arata ca o corabie a piratilor veritabila), iar de pe partea opusa a portului am auzit vocea Ana-Mariei strigand:"Dna Paula, dna Paula...". Cred ca v-ati dat seama deja care e paradoxul...Nu e nicio doamna Paula. In orice caz, a trebuit sa parcurgem o distanta uriasa pana la corabia noastra, am trecut chiar si peste un pod:D.
Am fost intampinati de secundul capitanului, un domn de 60 si ceva de ani, fara sa stie pic de engleza, care ne-a servit cu un pahar urias de cafea la inceput.
Capitanul, un barbat cu aspect grosolan, m-a speriat inca de la inceput. Mi se parea cam dubios si m-a enervat ca a intarziat cam mult.
In cele din urma am plecat cu o intarziere de un sfert de ora. Soarele stralucea puternic, oglindindu-se in marea agitata. La inceput credeam ca o sa mi se faca rau de la valuri...Cerul era zburdat de pescarusi cautand mancare.
Capitanul ne-a pus sa facem fotografii in cabina lui sau imbracati in pirati. Asta a fost interesant. Intre timp secundul ne-a servit cu Ouzo si vin de calitate inferioara. Nu se compara cu cel romanesc;).
Dupa o ora jumate (timp in care am auzit barfe despre fosti elevi si profesori), am ajuns la crescatoria de scoici. Capitanul s-a apucat sa ne prezinte activitatea crescatorilor intr-o engleza stalcita, pe care la un moment dat am putut cu greu sa o inteleg. Apoi, am aflat o chestie pe care nu o stiam: dupa ce mananci scoici devii "Mega catastrofa S.. Balcon"(wtf...asta mi-am zis si eu:)) ).
Ne-au dus apoi la tarm, nu imi amintesc exact cum se numea acel loc. Prima problema aparuta a fost toaleta: singura existenta era natura. Am preferat sa ratez aceasta experienta.
M-am dus cu profa si inca cativa la fabrica de sare din zona, unde se gasea un munte urias de cristale alb si stralucitoare de NaCl.(reteaua cristalina in dreapta, chiar nu m-am putut abtine).
M-am dus cu profa si inca cativa la fabrica de sare din zona, unde se gasea un munte urias de cristale alb si stralucitoare de NaCl.(reteaua cristalina in dreapta, chiar nu m-am putut abtine).Am fost frapat auzind cantitatea de sare ce se extrage din mare-aproximativ 25000000 de kg anual.
S-au mai intamplat si altele pe acolo, dar nu se pot spune...
Va urma...
vineri, 9 iulie 2010
Grecia-Partea 3: Prima zi, primele provocari
Am ajuns in Paralia pe la ora 9. Grecia insorita ii astepta cu bratele deschise pe dovlecarii "activi si merituosi".
Primul lucru pe care l-am facut a fost sa ne lasam bagajele. Apoi, urmand-o pe viitoarea noastra ghida, Ana Maria, am plecat spre restaurantul unde aveam sa mancam dimineata si seara. Acolo, am primit sfaturi legate de protectia impotriva soarelui, a preturilor ridicate, dar in special, fetele au fost avertizate sa nu asculte propunerile indecente ale grecilor.
Ne-am dus apoi sa vedem unde este plasata biserica, dupa am plecat spre plaja. Am admirat indelung nisipul auriu si fierbinte, cerul senin, apa limpede care oglindea imaginea mareata a soarelui. Totul era atat de diferit de ceea ce vazusem pana atunci; in Romania, plajele sunt atat de neingrijite, nisipul nu e pe departe atatde fin, apa e foarte murdara.
Din pacate, acea imagine ideala a plajei din Paralia Katerini va disparea in curand. Spun asta pentru ca deja se vad urmele turistilor romani care au trecut pe acolo, multe gunoaie, mai mult sau mai putin ascunse in nisip.
Din fericire, in ciuda faptului ca eram echipat de plaja nu am ramas acolo. Ma bucur, pentru ca am cunoscut in acel rastimp persoane noi, am legat noi prietenii.
La doua ne-am primit camera. Am despachetat, apoi m-am culcat cu gandul sa ma duc la plaja in acea dupa-amiaza. Am adormit si m-am trezit la 6, iar la 7 era masa. Nu ne-am mai dus...
Seara, ne-am trezit cu seminte si zeama de pepene pe balcan, in special pe masuta. Le multumim pe aceasta cale celor care s-au simtit sa stranga.
Si sa nu uit: ne-am certat si cu profii care ne obligau sa mergem in toate excursiile cu ei(eu oricum ma duceam)...Sa fim seriosi, unii mai vazusera acele locuri de n ori. De ce ai plati inca o data o excursie pe care ai mai facut-o...
Bye!
Primul lucru pe care l-am facut a fost sa ne lasam bagajele. Apoi, urmand-o pe viitoarea noastra ghida, Ana Maria, am plecat spre restaurantul unde aveam sa mancam dimineata si seara. Acolo, am primit sfaturi legate de protectia impotriva soarelui, a preturilor ridicate, dar in special, fetele au fost avertizate sa nu asculte propunerile indecente ale grecilor.
Ne-am dus apoi sa vedem unde este plasata biserica, dupa am plecat spre plaja. Am admirat indelung nisipul auriu si fierbinte, cerul senin, apa limpede care oglindea imaginea mareata a soarelui. Totul era atat de diferit de ceea ce vazusem pana atunci; in Romania, plajele sunt atat de neingrijite, nisipul nu e pe departe atatde fin, apa e foarte murdara.
Din pacate, acea imagine ideala a plajei din Paralia Katerini va disparea in curand. Spun asta pentru ca deja se vad urmele turistilor romani care au trecut pe acolo, multe gunoaie, mai mult sau mai putin ascunse in nisip.
Din fericire, in ciuda faptului ca eram echipat de plaja nu am ramas acolo. Ma bucur, pentru ca am cunoscut in acel rastimp persoane noi, am legat noi prietenii.
La doua ne-am primit camera. Am despachetat, apoi m-am culcat cu gandul sa ma duc la plaja in acea dupa-amiaza. Am adormit si m-am trezit la 6, iar la 7 era masa. Nu ne-am mai dus...
Seara, ne-am trezit cu seminte si zeama de pepene pe balcan, in special pe masuta. Le multumim pe aceasta cale celor care s-au simtit sa stranga.
Si sa nu uit: ne-am certat si cu profii care ne obligau sa mergem in toate excursiile cu ei(eu oricum ma duceam)...Sa fim seriosi, unii mai vazusera acele locuri de n ori. De ce ai plati inca o data o excursie pe care ai mai facut-o...
Bye!
miercuri, 7 iulie 2010
Grecia-Partea 2: Drumul spre meleaguri insorite
Drumul a fost plictisitor... Lungi discutii despre nimic in cele din urma, cantece adormite, dezvaluiri oarecum socante.
Nu pot spune ca am dormit in acea noapte, ci poate ca am reflectat cu ochii inchisi. La inceput, ma gandeam ce obiecte cu literele p si l pot incapea intr-o valiza. Am ajuns sa pun si o panorama, dar si o panarama, epuizand mai tot vocabularul.
Am facut cam 4 opriri, cred, la niste benzinarii si restaurante. La una din ele, bietii dovlecari s-au folosit de mijloace naturale pentru diverse nevoi fiziologice. Eu...nu m-am injosit in halul ala.
In magazine, am vazut multe marci romanesti, dar si alte produse extrem de populare cum ar fi Coca Cola, Pepsi, Activia...(deja ma plictisesc eu, dar cel care citeste)
Motivul pentru care nu am putut dormi a fost GPS-ul. Vocea robotului se auzea odata la 3 minute : "Dupa 500 m, virati la dreapta"...si dupa cinci minute vira. Ma stresa, nici nu era bine potrivit...Plus ca muream de ras cand auzea:" 34 km in fata" :))
In tot acest timp m-am gandit la reactii. Am vrut chiar sa ii las o amintire soferului, sa scriu pe o masuta portabila obtinerea alcanilor din alcooli, dar in cele din urma am sters.
Nu sunt multe de spus legate de drum. Poate nici de ce a urmat. Nu cred ca voi fi in stare sa exprim tot ce am simtit sau ce am gandit in aceste zile. Ar fi trebuit sa imi iau notite, ca altii ( Daca te simti,colega, trimite-mi o poza cu drumul).
Pana la urmatorul post, savaurati multe placinte cu dovleac!!!
Nu pot spune ca am dormit in acea noapte, ci poate ca am reflectat cu ochii inchisi. La inceput, ma gandeam ce obiecte cu literele p si l pot incapea intr-o valiza. Am ajuns sa pun si o panorama, dar si o panarama, epuizand mai tot vocabularul.
Am facut cam 4 opriri, cred, la niste benzinarii si restaurante. La una din ele, bietii dovlecari s-au folosit de mijloace naturale pentru diverse nevoi fiziologice. Eu...nu m-am injosit in halul ala.
In magazine, am vazut multe marci romanesti, dar si alte produse extrem de populare cum ar fi Coca Cola, Pepsi, Activia...(deja ma plictisesc eu, dar cel care citeste)
Motivul pentru care nu am putut dormi a fost GPS-ul. Vocea robotului se auzea odata la 3 minute : "Dupa 500 m, virati la dreapta"...si dupa cinci minute vira. Ma stresa, nici nu era bine potrivit...Plus ca muream de ras cand auzea:" 34 km in fata" :))
In tot acest timp m-am gandit la reactii. Am vrut chiar sa ii las o amintire soferului, sa scriu pe o masuta portabila obtinerea alcanilor din alcooli, dar in cele din urma am sters.
Nu sunt multe de spus legate de drum. Poate nici de ce a urmat. Nu cred ca voi fi in stare sa exprim tot ce am simtit sau ce am gandit in aceste zile. Ar fi trebuit sa imi iau notite, ca altii ( Daca te simti,colega, trimite-mi o poza cu drumul).
Pana la urmatorul post, savaurati multe placinte cu dovleac!!!
sâmbătă, 3 iulie 2010
Grecia- Partea 1: Seara de plecare
Cum as descrie aceasta experienta in doar un cuvant?...Geniala...
Aceasta tabara in Grecia a fost recompensa elevilor " activi si merituosi" din Mishu, care timp de un an au incercat sa mai ridice macar putin nivelul in cnmv (deja cam scazut in ultima vreme). Cat de mult au reusit?... Sunt rezervat in privinta asta.
Sa revenim la subiect...
Am ajuns in seara zilei de 24 iunie in fata Palatului Copiilor, unde erau deja mult grupulete de dovlecari insotiti de parinti. Ce mi s-a parut ciudat era ca aproape nimeni nu purta portocaliu, cum ne deosebeam de ceilalti liceeni. Daca trecea Dorel, cu Mimi, si se intrebau de la ce liceu era si pentru ce eram acolo? Eu imi stiam foarte bine scopul, venisem sa intalnesc oameni noi, sa socializez si sa ma relaxez mai ales dupa un an de scoala oarecum obositor.
Cand am ajuns eu, profii nu erau acolo. De abia dupa cateva secunde i-am auzit glasul doamnei profesoare, incepand sa ne dea primele indicatii. Am incercat sa ascult cu atentia, dar m-am pierdut foarte repede in vorbele dansei si, de aceea, i-am rugat sa fie atenti la ce spune in timp ce eu ma uit sa vad daca mi-au venit colegii.
Apoi, au aparut si ceilalti trei profi. S-a facut prezenta, am predat primele acte, apoi domnii profesori ne-au trimis la toaleta in cladirea uriasa. M-am grabit sa fiu printre primii, am apasat clanta, am intrat si apoi... Bufff...:))am trantit usa spre uimirea dovlecarilor si disperarea parintilor mei. M-am uitat nepasator in urma si mi-am continuat drumul.
In cele din urma, ne-am luat la revedere de la parinti si autocarul nostru "si-a luat zborul" spre meleaguri insorite.
vineri, 2 iulie 2010
Revedere
Azi m-am intors in Bucuresti, de pe meleaguri insorite. A fost atat de bine in Grecia, alaturi de ceilalti dovlecari, m-am distrat, dar voi scrie despre toate acestea in zilele urmatoare.
Am trecut azi pe la 21:15 pe la liceu sa vad daca s-a mai schimbat ceva. La avizier erau listele cu participantii la BAC, dar si cu baremele. Cladirea avea ceva magic, pur si simplu simteam o chemare, am vrut sa intru, usa de la intrare fiind deschisa.
Nu am facut-o insa, deoarece ma grabeam. Sper ca nu s-a suparat Maicuta Batrana ca nu i-am facut o vizita!...
Maine e intalnirea cu bobocii, dar nu cred ca ma voi duce. Am treaba, dar mai mult de atat, simt ca nu am ce sa le spun. Va fi greu pentru ei, mai ales cand vor vedea adevarata fata a lucrurilor care se intampla in aceasta lume a dovlecarilor.
Ma bucur ca media de intrare in Mishu a crescut si sper ca notele boboceilor sa nu fi fost umflate...
By the way, renunt oficial la titulatura de boboc. Am devenit dovlecar in toata regula!!!!!!!!!!!
Am trecut azi pe la 21:15 pe la liceu sa vad daca s-a mai schimbat ceva. La avizier erau listele cu participantii la BAC, dar si cu baremele. Cladirea avea ceva magic, pur si simplu simteam o chemare, am vrut sa intru, usa de la intrare fiind deschisa.
Nu am facut-o insa, deoarece ma grabeam. Sper ca nu s-a suparat Maicuta Batrana ca nu i-am facut o vizita!...
Maine e intalnirea cu bobocii, dar nu cred ca ma voi duce. Am treaba, dar mai mult de atat, simt ca nu am ce sa le spun. Va fi greu pentru ei, mai ales cand vor vedea adevarata fata a lucrurilor care se intampla in aceasta lume a dovlecarilor.
Ma bucur ca media de intrare in Mishu a crescut si sper ca notele boboceilor sa nu fi fost umflate...
By the way, renunt oficial la titulatura de boboc. Am devenit dovlecar in toata regula!!!!!!!!!!!
miercuri, 23 iunie 2010
Discurs la Leadership Autentic
Inainte de a citi acest post vreau sa recititi Episodul 1 si sa faceti o comparatie intre cele 2 experiente.
Tema discursului meu a fost "Leadership inseamna influenta". La prima vedere pare greu, cel putin asa mi s-a parut mie, dar de fapt e o tema foarte OK.(de cand cu acest curs, am inceput sa folosesc din ce in ce mai des OK).
Am scris acasa un discurs de vreo 2 pagini pe care l-as fi putut citi acolo, dar am preferat sa il prezint. Pana la urma, eram la capitolul discurs liber, asa ca era stupid sa citesc, desi aveam permisiunea trainerului.
Am inceput prin a inmana un biletel ce avea sa fie transmis tuturor participantilor in care Cristiana isi evidentia trasaturile de boss, pardon de leader. Apoi am pus cateva intrebari legate de cele invatate in doua zile, dar s-au prins cu greu ca termenul ce se potriveste cel mai bine cu leadership este influenta. Cel mai popular raspuns a fost bossime.
M-am speriat cand am vazut-o pe Carmen aratandu-mi ca mai am un minut. Aveam doua pagini de spus...Am inceput incet si am continuat sa vorbesc din ce in ce mai incet. Madalina, trainerul nostru, imi tot facea semne sa vorbesc mai tare.
M-am speriat ca intotdeauna. Ma uitam la cei din public, la privirile lor dispretuitoare, ii vedeam razand. Nu cred ca radeau de mine, dar asa am simtit. De data asta chiar am vrut sa transmit ceva, de obicei speram ca cei din public sa nu fie atenti sa rasune doar "blah,blah..." in urechile lor...Acum chiar aveam niste idei bune de exprimat.
Dar semnul de time-out mi-a ucis asteptarile...Am mai apucat sa mai precizez doar un citat, legat de tema: " Cheia unui leadership eficient, azi, este influenta, nu autoritatea".
Daca nu pierdeam timpul cu tampenii, as fi avut timp sa spun ce era de zis si poate as fi avut succes. M-am pierdut total in momentul cand am vazut semnul de un minut (limita fusese de 3 minute), iar apoi am inceput sa vorbesc din ce in ce mai incet, la fel ca in prima zi de liceu, dar de aceasta data nu a mai venit nimeni sa regleze microfonul( sa fi fost el si imaginar).
Si inca ceva in legatura cu Leadership Autentic: sa nu credeti ca orice dorinta vi se poate implini aici. Criss si-a dorit sa devina presedinta SUA, dar nu a reusit inca dupa cele doua zile de asteptare. In afara de a ei, cred ca toate celelalte s-au implinit.
Vacanta placuta!
Ah, si nu fumati, nu va drogati, nu va imbracati indecent, ca poate va vede Maicuta Batrana. Mai bine inlocuiti orice dorinta nesabuita cu savuratul placintelor cu dovleac!
Tema discursului meu a fost "Leadership inseamna influenta". La prima vedere pare greu, cel putin asa mi s-a parut mie, dar de fapt e o tema foarte OK.(de cand cu acest curs, am inceput sa folosesc din ce in ce mai des OK).
Am scris acasa un discurs de vreo 2 pagini pe care l-as fi putut citi acolo, dar am preferat sa il prezint. Pana la urma, eram la capitolul discurs liber, asa ca era stupid sa citesc, desi aveam permisiunea trainerului.
Am inceput prin a inmana un biletel ce avea sa fie transmis tuturor participantilor in care Cristiana isi evidentia trasaturile de boss, pardon de leader. Apoi am pus cateva intrebari legate de cele invatate in doua zile, dar s-au prins cu greu ca termenul ce se potriveste cel mai bine cu leadership este influenta. Cel mai popular raspuns a fost bossime.
M-am speriat cand am vazut-o pe Carmen aratandu-mi ca mai am un minut. Aveam doua pagini de spus...Am inceput incet si am continuat sa vorbesc din ce in ce mai incet. Madalina, trainerul nostru, imi tot facea semne sa vorbesc mai tare.
M-am speriat ca intotdeauna. Ma uitam la cei din public, la privirile lor dispretuitoare, ii vedeam razand. Nu cred ca radeau de mine, dar asa am simtit. De data asta chiar am vrut sa transmit ceva, de obicei speram ca cei din public sa nu fie atenti sa rasune doar "blah,blah..." in urechile lor...Acum chiar aveam niste idei bune de exprimat.
Dar semnul de time-out mi-a ucis asteptarile...Am mai apucat sa mai precizez doar un citat, legat de tema: " Cheia unui leadership eficient, azi, este influenta, nu autoritatea".
Daca nu pierdeam timpul cu tampenii, as fi avut timp sa spun ce era de zis si poate as fi avut succes. M-am pierdut total in momentul cand am vazut semnul de un minut (limita fusese de 3 minute), iar apoi am inceput sa vorbesc din ce in ce mai incet, la fel ca in prima zi de liceu, dar de aceasta data nu a mai venit nimeni sa regleze microfonul( sa fi fost el si imaginar).
Si inca ceva in legatura cu Leadership Autentic: sa nu credeti ca orice dorinta vi se poate implini aici. Criss si-a dorit sa devina presedinta SUA, dar nu a reusit inca dupa cele doua zile de asteptare. In afara de a ei, cred ca toate celelalte s-au implinit.
Vacanta placuta!
Ah, si nu fumati, nu va drogati, nu va imbracati indecent, ca poate va vede Maicuta Batrana. Mai bine inlocuiti orice dorinta nesabuita cu savuratul placintelor cu dovleac!
MISHU rulls!!!!!!!!!!
Vacanta in Grecia
Maine plec....Intr-o tabara de dovlecari olimpici, in Grecia.
Ce asteptari am? Multa Mafie, distractie, multi prieteni noi si evident sa nu patim ceva pe acolo...Partea buna ca vor veni si alti 4 colegi de-ai mei, dar si GCV(grupul chimistilor vitejisti), asa ca sper sa fie totul OK.
As fi vrut sa apuc sa povestesc cum a fost discursul de la Leadership Autentic. Daca ma grabesc, voi reusi. Vacanta placuta in continuare!
Ce asteptari am? Multa Mafie, distractie, multi prieteni noi si evident sa nu patim ceva pe acolo...Partea buna ca vor veni si alti 4 colegi de-ai mei, dar si GCV(grupul chimistilor vitejisti), asa ca sper sa fie totul OK.
As fi vrut sa apuc sa povestesc cum a fost discursul de la Leadership Autentic. Daca ma grabesc, voi reusi. Vacanta placuta in continuare!
marți, 22 iunie 2010
Leadership Autentic
In acest weekend am participat la un curs de leadership, impreuna cu alti dovlecari, dar si cu elevi din Vianu, Lazar etc.. A fost o experienta interesanta intrucat am cunoscut persoane noi, am auzit multe idei si sfaturi bune care probabil ma vor ajuta pe viitor si am jucat niste joculete foarte dragute din care am invatat mai multe despre lucrul in echipa, despre importanta unui leader, ba chiar mi-am dat seama cat de absurda e teama mea de a vorbi in public. Nu am reusit sa o depasesc in cadrul discursului, dar pe viitor, sper sa pot. Am primit si o diploma ce ajuta la CV.
In caz ca ti se ofera sansa sa participi pe viitor la un asemenea curs, inscrie-te imediat, deoarece chiar nu ai nimic de pierdut.
Ce vei gasi la Leadership Autentic?
1. Mult entuziasm si oameni deschisi sa te cunoasca si sa te indrume pentru planurile de viitor.
2. Teorii si exemple de leadership care vor ajuta la formarea ta ca lider, plus, care te ajuta sa iti definesti valorile si nevoile.
3. Cursuri de comunicare si vorbit in public care vor ajuta la imbunatatirea abilitatilor de relationare, facilitand astfel participarile la viitoarele examene si interviuri.
4. Exercitii interective a caror procesare te va ajuta la intelegerea importantei leadershipului, comunicarii si a dezvoltarii personale.
Ce am invatat eu din aceasta experienta?
Pe langa cele deja mentionate, am invatat ca trebuie intotdeauna sa traversezi cand omuletul de la semafor e verde, chiar daca te grabesti sa prinzi 104-ul, ca mancarea de la Mc de 5 ori pe saptamana dauneaza, ca Mishu e cel mai tare liceu ca atmosfera, ah, si nu in ultimul rand, Criss e boss.
In cazul in care vreti sa aflati mai multe despre leadership, intrebati-ma, sau mai bine, intrati pe
http://www.leadershipautentic.ro/ . Si nu ezitati sa cereti detalii despre exercitii si jocuri.
Pana la viitorul post(probabil maine), savurati multe placinte cu dovleac(vedeti si Episodul 1).
PS: Acest post ii este adresat in special Elenei, care m-a tot rugat sa ii spun cum a fost cursul.
In caz ca ti se ofera sansa sa participi pe viitor la un asemenea curs, inscrie-te imediat, deoarece chiar nu ai nimic de pierdut.
Ce vei gasi la Leadership Autentic?
1. Mult entuziasm si oameni deschisi sa te cunoasca si sa te indrume pentru planurile de viitor.
2. Teorii si exemple de leadership care vor ajuta la formarea ta ca lider, plus, care te ajuta sa iti definesti valorile si nevoile.
3. Cursuri de comunicare si vorbit in public care vor ajuta la imbunatatirea abilitatilor de relationare, facilitand astfel participarile la viitoarele examene si interviuri.
4. Exercitii interective a caror procesare te va ajuta la intelegerea importantei leadershipului, comunicarii si a dezvoltarii personale.
Ce am invatat eu din aceasta experienta?
Pe langa cele deja mentionate, am invatat ca trebuie intotdeauna sa traversezi cand omuletul de la semafor e verde, chiar daca te grabesti sa prinzi 104-ul, ca mancarea de la Mc de 5 ori pe saptamana dauneaza, ca Mishu e cel mai tare liceu ca atmosfera, ah, si nu in ultimul rand, Criss e boss.
In cazul in care vreti sa aflati mai multe despre leadership, intrebati-ma, sau mai bine, intrati pe
http://www.leadershipautentic.ro/ . Si nu ezitati sa cereti detalii despre exercitii si jocuri.
Pana la viitorul post(probabil maine), savurati multe placinte cu dovleac(vedeti si Episodul 1).
PS: Acest post ii este adresat in special Elenei, care m-a tot rugat sa ii spun cum a fost cursul.
Liceu in vacanta
Cum asa?...
Ei bine, in weekend a trebuit sa merg la liceu pentru Leadership Autentic. A fost foarte tare, dar partea cea mai frumoasa e ca am avut sansa sa ma intorc in Mishu. Am ajuns sa cred ca profa de romana avea dreptate:"Acesti pereti au viata".
Am venit decent imbracat, in blugi, nu in pantaloni 3/4 ca , deh, ma vedea maicuta batrana si cine stie ce se intampla dupa. La inceputul cursului, a trebuit sa scriem pe niste post-it-uri ce asteptari avem de la aceste doua zile petrecute la scoala( de la 9 jumate la 4) si ce ne-am dori sa facem ca bonus. Eu mi-am dorit sa ne jucam in curtea scolii si dorinta mi s-a implinit ( ce spun eu e lege mai nou).
Imaginea partii in renovare m-a terifiat: era atat de diferita fata de cum o stiam....Peretii complet cenusii, geamurile extrem de prafuite, ba chiar sparte majoritatea. Incercam sa imi amintesc cum am vazut-o in prima zi de scoala...Dar cu greu mi-am putut aminti ceva. Adevarul e ca majoritatea amintirilor legate de curtea scolii sunt pe terenul scolii, in ultima luna, cand in ciuda programului extrem de incarcat, 9F si-a facut timp sa joace volei.
In acea aripa a cladirii am avut prima mea prezentare, de ziua liceului, cand impreuna cu niste colegi, am facut un mic proiectel la chimie ( Scara pH-ului), si tot acolo am savurat ceai la " Ceainaria celebritatilor", am facut un mic duet cu un coleg la piesa "I'm a Barbie Girl"( fiti linistiti, eu am facut playback). Tot acolo am cunoscut voleiul...am facut repetitii pentru franca...
Chiar mi-a lipsit plimbatul pe acele coridoare. Tot cu gandul la ele m-am intors si in clasa mea, pe care probabil o voi parasi la toamna in favoarea alteia intrucat va incepe renovarea acelei zone. Era totul atat de bine organizat, tabla curata si o liniste deplina. Am facut chiar niste poze.
Am profitat de pauza pentru a trece si pe la biblioteca, unde era de obicei agitatie. Am admirat inca o data expozitia Florii de colt.
Ok, pana acum nu am spus nimic despre acel curs, probabil voi povesti totul in urmatorul post. Am preferat sa imi expun nostalgia...
Ah, si azi am primit o cerere de la cineva. Mai degraba e o obligatie. Maine probabil va trebui sa trec din nou sa il salut pe Mishu ;)
Ei bine, in weekend a trebuit sa merg la liceu pentru Leadership Autentic. A fost foarte tare, dar partea cea mai frumoasa e ca am avut sansa sa ma intorc in Mishu. Am ajuns sa cred ca profa de romana avea dreptate:"Acesti pereti au viata".
Am venit decent imbracat, in blugi, nu in pantaloni 3/4 ca , deh, ma vedea maicuta batrana si cine stie ce se intampla dupa. La inceputul cursului, a trebuit sa scriem pe niste post-it-uri ce asteptari avem de la aceste doua zile petrecute la scoala( de la 9 jumate la 4) si ce ne-am dori sa facem ca bonus. Eu mi-am dorit sa ne jucam in curtea scolii si dorinta mi s-a implinit ( ce spun eu e lege mai nou).
Imaginea partii in renovare m-a terifiat: era atat de diferita fata de cum o stiam....Peretii complet cenusii, geamurile extrem de prafuite, ba chiar sparte majoritatea. Incercam sa imi amintesc cum am vazut-o in prima zi de scoala...Dar cu greu mi-am putut aminti ceva. Adevarul e ca majoritatea amintirilor legate de curtea scolii sunt pe terenul scolii, in ultima luna, cand in ciuda programului extrem de incarcat, 9F si-a facut timp sa joace volei.
In acea aripa a cladirii am avut prima mea prezentare, de ziua liceului, cand impreuna cu niste colegi, am facut un mic proiectel la chimie ( Scara pH-ului), si tot acolo am savurat ceai la " Ceainaria celebritatilor", am facut un mic duet cu un coleg la piesa "I'm a Barbie Girl"( fiti linistiti, eu am facut playback). Tot acolo am cunoscut voleiul...am facut repetitii pentru franca...
Chiar mi-a lipsit plimbatul pe acele coridoare. Tot cu gandul la ele m-am intors si in clasa mea, pe care probabil o voi parasi la toamna in favoarea alteia intrucat va incepe renovarea acelei zone. Era totul atat de bine organizat, tabla curata si o liniste deplina. Am facut chiar niste poze.
Am profitat de pauza pentru a trece si pe la biblioteca, unde era de obicei agitatie. Am admirat inca o data expozitia Florii de colt.
Ok, pana acum nu am spus nimic despre acel curs, probabil voi povesti totul in urmatorul post. Am preferat sa imi expun nostalgia...
Ah, si azi am primit o cerere de la cineva. Mai degraba e o obligatie. Maine probabil va trebui sa trec din nou sa il salut pe Mishu ;)
miercuri, 16 iunie 2010
Boss de Mishu
In primul rand, as vrea sa spun ca serialul " Viata in lumea dovlecarilor" va continua, asa ca nimeni nu trebuie sa fie ingrijorat pentru ca ma voi abate putin de la subiect in aceasta seara.
Vreau sa lamuresc o problema recent aparuta in liceu, in legatura cu originea expresiei " Boss de Mishu". Colegii mai mari pretind ca nu au folosit aceasta expresie pana la venirea noastra in liceu, dar cu toate acestea cei de la 9F sustin ca nu sunt ei cei care au inventat-o, ci mai mult de atat, o gramada de lume din liceu o foloseste.
Este o problema stupida, dar anumiti dovlecari sunt deranjati de posibilitatea ca Mishu sa fie considerat un liceu de cocalari.
Adevarul e ca eu nu prea am mai auzit pe nimeni folosind aceasta sintagma. Niste prieteni mai mari nici nu s-au prins la inceput la ce ma refer. Asa ca as vrea sa cer parerea celorlalti vitejisti: credeti ca 9F sunt responsabili pentru aceasta exprimare "cocalareasca"?
PS: Aviz viitorilor bobocei: In Mishu nu exista cocalari. Daca nu credeti, veniti aici sa va convingeti! Si 9F is the best!
Vreau sa lamuresc o problema recent aparuta in liceu, in legatura cu originea expresiei " Boss de Mishu". Colegii mai mari pretind ca nu au folosit aceasta expresie pana la venirea noastra in liceu, dar cu toate acestea cei de la 9F sustin ca nu sunt ei cei care au inventat-o, ci mai mult de atat, o gramada de lume din liceu o foloseste.
Este o problema stupida, dar anumiti dovlecari sunt deranjati de posibilitatea ca Mishu sa fie considerat un liceu de cocalari.
Adevarul e ca eu nu prea am mai auzit pe nimeni folosind aceasta sintagma. Niste prieteni mai mari nici nu s-au prins la inceput la ce ma refer. Asa ca as vrea sa cer parerea celorlalti vitejisti: credeti ca 9F sunt responsabili pentru aceasta exprimare "cocalareasca"?
PS: Aviz viitorilor bobocei: In Mishu nu exista cocalari. Daca nu credeti, veniti aici sa va convingeti! Si 9F is the best!
luni, 14 iunie 2010
Episod 1: prima zi in Mishu
Pentru unii poate parea ciudat, dar primii pasi in curtea liceului i-am facut chiar in ziua cand a inceput existenta mea de dovlecar. Paseam sfios, privindu-i ingrozit pe cei mari, care pareau atat de departe fata de lumea in care ma aflam eu. Ma simteam prea mic pentru o lume atat de mare. Voiam sa ma intorc in fosta scoala, sa imi revad fostii colegi (amagit de imaginea unei ultime zile emotionante de gimnaziu).
Fara sa imi dau seama am ajuns la randul clasei mele...
Am fost cuprins brusc de un sentiment de bucurie, de incredere. Le vedeam privirile colegilor si simteam ca sunt tulburati de aceleasi ganduri ratacite ce ma tulburau si pe mine. Sau cel putin voiam sa simt asta. Dar aceste sentimente s-au pierdut rapid...
In curand am fost nevoit sa tin un mic discurs(traditia liceului) in fata intregului colectiv Mishu. Am incercat sa nu ma fac auzit (simteam ca lucrurile pe care le spuneam erau minciuni) si speram sa nu fie nimeni atent ... Chiar eu am scris acele lucruri, dar pur si simplu, cuprins de emotii si de groaza de a porni intr-o lume necunoscuta, nu ma mai intelegeam, nu stiam ce caut acolo.
Dar cineva s-a grabit sa imi strice planul. Un anumit profesor a venit si mi-a aranjat microfonul astfel incat sa fiu auzit de elevii care vorbeau din ce in ce mai tare. Gestul sau le-a atras atentia unora, care au inceput sa ma priveasca atent. Imi venea sa strig "Uitati-va in alta parte!", nu suportam sa fiu privit, dar mai ales auzit.
Intr-un tarziu am terminat...Discursul meu a starnit niste aplauze plouate in acea galagie prelunga a glasurilor dovlecarilor. M-am intors la colegii mei, iar un anumit Mugurel s-a grabit sa ma incurajeze, spunandu-mi ca discursul meu a fost mai misto decat al directorului:))...Nici nu imi aminteam ce am spus, dar i-am multumit. Apoi, ma trezesc cu cineva in fata: "Buna, Aaaaaaaaaad....". Inca nu imi pot uita reactia:" Buna!... Dar cine esti?". Asta a fost oarecum amuzant pentru ca persoana care ma salutase galagios era chiar una dintre cele mai bune prietene, o dovlecara pe care o cunosc de la 6 ani. Una din persoanele care m-au convins sa vin in Mishu.
Dupa festivitate ne-am dus in sala de clasa alaturi de dna diriginta. Pe scarile de la etajul 1, o colega a tinut sa imi spuna ca m-a vazut intr-un ziar."nu se poate", mi-am spus. Imi venea sa imi smulg parul din cap(pe atunci eram cam EMO). De ce trebuia sa ma vada? Cine stie ce impresie si-a facut despre mine? Totusi...
Sala de clasa mi-a placut foarte mult. M-am asezat in banca cu acelasi Mugurel. Doamna diriginta ne-a intrebat ce asteptari avem de la liceu. Inca nu pot sa uit prostia care a iesit din gura mea:" Note bune si multa distractie". Daca as mai avea ocazia, nu as mai mentiona printre asteptari notele bune. Nu sunt importante notele, ci doar ce stii.
Dupa, a urmat sesiunea de luat id-uri si obsesia mea de a intreba anumite persoane daca cunosc anumiti olimpici/elevi mai buni din fostele lor scoli( din astia mai cunosc si eu:)) ). Am primit si manualele in ziua aia. Am aflat si profii. Cum am ajuns acasa am sunat-o pe tipa pe care nu am recunoscut-o in curtea scolii sa o intreb ce stie despre ei. Am intrat chiar si pe Forumuri sa aflu mai multe detalii.
In acea seara am adormit gandindu-ma la acea cladire mareata de care brusc, dupa doar 2 h petrecute in ea, ma simteam atasat.
Acesta a fost inceputul unei perioade minunate pana acum, si sper sa ramana la fel in continuare...
Pana la urmatorul post, savurati multe placinte cu dovleac;) !
Fara sa imi dau seama am ajuns la randul clasei mele...
Am fost cuprins brusc de un sentiment de bucurie, de incredere. Le vedeam privirile colegilor si simteam ca sunt tulburati de aceleasi ganduri ratacite ce ma tulburau si pe mine. Sau cel putin voiam sa simt asta. Dar aceste sentimente s-au pierdut rapid...
In curand am fost nevoit sa tin un mic discurs(traditia liceului) in fata intregului colectiv Mishu. Am incercat sa nu ma fac auzit (simteam ca lucrurile pe care le spuneam erau minciuni) si speram sa nu fie nimeni atent ... Chiar eu am scris acele lucruri, dar pur si simplu, cuprins de emotii si de groaza de a porni intr-o lume necunoscuta, nu ma mai intelegeam, nu stiam ce caut acolo.
Dar cineva s-a grabit sa imi strice planul. Un anumit profesor a venit si mi-a aranjat microfonul astfel incat sa fiu auzit de elevii care vorbeau din ce in ce mai tare. Gestul sau le-a atras atentia unora, care au inceput sa ma priveasca atent. Imi venea sa strig "Uitati-va in alta parte!", nu suportam sa fiu privit, dar mai ales auzit.
Intr-un tarziu am terminat...Discursul meu a starnit niste aplauze plouate in acea galagie prelunga a glasurilor dovlecarilor. M-am intors la colegii mei, iar un anumit Mugurel s-a grabit sa ma incurajeze, spunandu-mi ca discursul meu a fost mai misto decat al directorului:))...Nici nu imi aminteam ce am spus, dar i-am multumit. Apoi, ma trezesc cu cineva in fata: "Buna, Aaaaaaaaaad....". Inca nu imi pot uita reactia:" Buna!... Dar cine esti?". Asta a fost oarecum amuzant pentru ca persoana care ma salutase galagios era chiar una dintre cele mai bune prietene, o dovlecara pe care o cunosc de la 6 ani. Una din persoanele care m-au convins sa vin in Mishu.
Dupa festivitate ne-am dus in sala de clasa alaturi de dna diriginta. Pe scarile de la etajul 1, o colega a tinut sa imi spuna ca m-a vazut intr-un ziar."nu se poate", mi-am spus. Imi venea sa imi smulg parul din cap(pe atunci eram cam EMO). De ce trebuia sa ma vada? Cine stie ce impresie si-a facut despre mine? Totusi...
Sala de clasa mi-a placut foarte mult. M-am asezat in banca cu acelasi Mugurel. Doamna diriginta ne-a intrebat ce asteptari avem de la liceu. Inca nu pot sa uit prostia care a iesit din gura mea:" Note bune si multa distractie". Daca as mai avea ocazia, nu as mai mentiona printre asteptari notele bune. Nu sunt importante notele, ci doar ce stii.
Dupa, a urmat sesiunea de luat id-uri si obsesia mea de a intreba anumite persoane daca cunosc anumiti olimpici/elevi mai buni din fostele lor scoli( din astia mai cunosc si eu:)) ). Am primit si manualele in ziua aia. Am aflat si profii. Cum am ajuns acasa am sunat-o pe tipa pe care nu am recunoscut-o in curtea scolii sa o intreb ce stie despre ei. Am intrat chiar si pe Forumuri sa aflu mai multe detalii.
In acea seara am adormit gandindu-ma la acea cladire mareata de care brusc, dupa doar 2 h petrecute in ea, ma simteam atasat.
Acesta a fost inceputul unei perioade minunate pana acum, si sper sa ramana la fel in continuare...
Pana la urmatorul post, savurati multe placinte cu dovleac;) !
sâmbătă, 12 iunie 2010
Tocmai s-a terminat primul meu an in calitate de dovlecar. Oare ce mi-ar putea trece prin minte dupa un asa-zis an de "chinuri"? Sa fie "Vreau vacanta forever!!!!!!!!!"?Neah...Mai degraba "I love Mishu forever". De ce? Voi incerca sa argumentez in posturile urmatoare...
Inca ceva:" There are many F words in the world, but 9F is the most important. Why?!..."
Well...Here is your answer : http://www.pizzacuananas.blogspot.com
Inca ceva:" There are many F words in the world, but 9F is the most important. Why?!..."
Well...Here is your answer : http://www.pizzacuananas.blogspot.com
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)