Liceu in vacanta

Cum asa?...
Ei bine, in weekend a trebuit sa merg la liceu pentru Leadership Autentic. A fost foarte tare, dar partea cea mai frumoasa e ca am avut sansa sa ma intorc in Mishu. Am ajuns sa cred ca profa de romana avea dreptate:"Acesti pereti au viata".
Am venit decent imbracat, in blugi, nu in pantaloni 3/4 ca , deh, ma vedea maicuta batrana si cine stie ce se intampla dupa. La inceputul cursului, a trebuit sa scriem pe niste post-it-uri ce asteptari avem de la aceste doua zile petrecute la scoala( de la 9 jumate la 4) si ce ne-am dori sa facem ca bonus. Eu mi-am dorit sa ne jucam in curtea scolii si dorinta mi s-a implinit ( ce spun eu e lege mai nou).
Imaginea partii in renovare m-a terifiat: era atat de diferita fata de cum o stiam....Peretii complet cenusii, geamurile extrem de prafuite, ba chiar sparte majoritatea. Incercam sa imi amintesc cum am vazut-o in prima zi de scoala...Dar cu greu mi-am putut aminti ceva. Adevarul e ca majoritatea amintirilor legate de curtea scolii sunt pe terenul scolii, in ultima luna, cand in ciuda programului extrem de incarcat, 9F si-a facut timp sa joace volei.
In acea aripa a cladirii am avut prima mea prezentare, de ziua liceului, cand impreuna cu niste colegi, am facut un mic proiectel la chimie ( Scara pH-ului), si tot acolo am savurat ceai la " Ceainaria celebritatilor", am facut un mic duet cu un coleg la piesa "I'm a Barbie Girl"( fiti linistiti, eu am facut playback). Tot acolo am cunoscut voleiul...am facut repetitii pentru franca...
Chiar mi-a lipsit plimbatul pe acele coridoare. Tot cu gandul la ele m-am intors si in clasa mea, pe care probabil o voi parasi la toamna in favoarea alteia intrucat va incepe renovarea acelei zone. Era totul atat de bine organizat, tabla curata si o liniste deplina. Am facut chiar niste poze.
Am profitat de pauza pentru a trece si pe la biblioteca, unde era de obicei agitatie. Am admirat inca o data expozitia Florii de colt.
Ok, pana acum nu am spus nimic despre acel curs, probabil voi povesti totul in urmatorul post. Am preferat sa imi expun nostalgia...
Ah, si azi am primit o cerere de la cineva. Mai degraba e o obligatie. Maine probabil va trebui sa trec din nou sa il salut pe Mishu ;)